Salut,
Vreau să deschid o discuție despre fertilizarea de primăvară pe grâu, mai exact despre trecerea de la aplicarea uniformă la aplicarea variabilă (VRA) a azotului.
Situația mea: Am 85 ha de grâu de toamnă (soi Glosa și Otilia), semănat în octombrie. Solurile sunt heterogene — EC variază de la 2 la 18 mS/m pe aceeași parcelă de 12 ha.
Ani de zile am aplicat uniform 180 kg N/ha (în 3 treceri: bază + 2 fertilizări suplimentare). Rezultatul? Căderea grâului pe zonele bune și deficit pe zonele slabe.
Ce am schimbat anul acesta:
- Am făcut zbor cu drona la ieșirea din iarnă pentru hărți NDVI
- Am corelat NDVI cu analizele de sol (N mineral pe profile de 60 cm)
- Am generat hărți de prescripție cu 3 zone: 140 / 180 / 220 kg N/ha
- Aplicare cu distribuitorul Amazone ZA-TS echipat cu ISOBUS și GPS RTK
Economii estimate:
- ~12% reducere la cantitatea totală de îngrășământ
- Uniformizarea randamentului pe parcelă
- Mai puțin risc de cădere (verse) pe zonele fertile
Cine mai face VRA pe azot? Ce senzori sau metode folosiți pentru a determina necesarul?
Sunt curios dacă cineva a încercat senzorul Yara N-Sensor sau echivalentul de la Trimble (GreenSeeker).
Subiect excelent! Eu am trecut de la aplicare uniforma la aplicare variabila acum 2 ani si pot confirma ca diferenta se vede.
Pe grau, folosesc hartile de biomasa de la Sentinel-2 (le iau gratuit prin Cropio) si le transform in harti de prescriptie pentru distribuitorul de ingrasaminte. Am un Amazone ZA-TS cu ISOBUS, deci citeste direct harta.
Rezultatele pe 120 ha de grau:
Practic am redistribuit azotul de pe zonele slabe (unde era irosit) pe zonele cu potential mai mare. Plus ca am redus riscul de verse pe zonele cu sol mai fertil prin micsorarea dozei acolo.
Recomand 100%.